Războiul hibrid și evoluția conflictului în șapte etape
Amenințările hibride și războaiele hibride nu se încadrează în diviziunea tradițională dintre pace și război. De asemenea, amenințările hibride nu se încadrează bine în scările de conflict tradițional sau în ideea că un conflict se deplasează prin diferite etape într-o anumită ordine (model 1). În analiza “Război hibrid și amenințări hibride, astăzi și mâine: spre un cadru analitic”, autorul Mikael Weissmann a analizat și realizat mai multe etape prin care poate trece un război hirbrid.
În prezent, o scară a conflictelor trebuie să cuprindă amenințări ce nu pot fi direct descrise drept război obișnuit, dar care reprezintă totuși o amenințare la adresa securității naționale într-un alt mod decât în cazul războiului tradițional. Mai mult, războiul este adesea îmbrăcat în înșelăciune, iar dacă este identificat, atunci este și negat. Acest tip de conflict este reprezentată în gri în modelul 2.
De asemenea, este nevoie de o scară mai complexă care să conțină o serie de măsuri diferite de războiul hibrid ce au loc simultan și la diferite niveluri de intensitate, în momentele potrivite. (modelul 3).
Modelul patru al unui război hibrid presupune desfășurarea acestuia fără a crește intensitatea nivelului general de conflict dintre adversari. Acesta prezintă un scenariu ideal, în care cea mai mare parte a războiului hibrid activ continuă cu succes și nu este identificată.
Într-un scenariu mai puțin reușit, nivelul acumulat de măsuri într-un război hibrid riscă să împingă relațiile generale într-o stare de conflict deschis, criză și război. Acest lucru ține foarte mult de modul în care diferite măsuri și evenimente active sunt interpretate și definite. Aceasta este, desigur, o sarcină dificilă și problematică, întrucât înșelăciunea și negabilitatea sunt trăsăturile cheie ale războiului hibrid, în care accentul este pus pe război cu alte mijloace, iar scopul final este câștigarea războiului fără nicio luptă. Prin urmare, întrucât percepția și interpretarea stau la modul în care este înțeles conflictul general, există întotdeauna un risc grav de greșeli și neînțelegeri. Acest risc de subestimare a intențiilor adversarului de a fi lent în pregătirile și măsurile defensive îi poate aduce reușite în scopurile pe care și le-a stabilit.
În cazul războiului hibrid, adversarii trebuie să fie conștienți și pregătiți, deoarece percepția ar putea să fie una greșită. În timp ce unul dintre adversari ar putea dezvolta planuri pozitive, celălalt ar putea dezvolta strategii mult mai periculoase.
În concluzie, autorii afirmă că există o zonă de neînțelegere între adversari. În zona de neînțelegere există o pace stabilă, lucru ce nu se înregistrează în perioada tensiunilor. Aceste zone de neînțelegere ar putea fi decisive într-un război hibrid, deoarece adversarii nu pot fi siguri dacă aceștia subestimează or supraestimează situația.
Sursa: https://content.sciendo.com/view/journals/jobs/5/1/article-p17.xml
