Retragerea trupelor militare rusești poate fi posibilă doar după capitularea Rusiei: lecții de învățat, de la Georgia și Moldova
Autor: Yuri Zoria, filolog, fost jurnalist în presa online din Lugansk
Disponibilizările trupelor din Moldova și Georgia au avut loc în urma unor acorduri interstatale cu privire la încetarea focului, semnate între președintele Rusiei și „statul gazdă” al conflictului. Majoritatea tratatelor au fost pacturi de capitulare de facto, semnate după o înfrângere militară sau o escaladare accentuată a ostilităților
Tensiunile au culminat în războiul transnistrean, în martie-iulie 1992. Armata a 14-a rusă, aflată în regiune, a furnizat rebelelor anti-moldovenești arme și echipamente, mercenari și voluntari atât din Rusia cât și din Ucraina, care au luptat de partea pro rusă. În cele din urmă armata a 14-a a trecut deschis de partea rebelilor, forțând Moldova să capituleze.
În 2017, Curtea Constituțională a Moldovei a concluzionat că prezența trupelor ruse în Transnistria a fost neconstituțională și a încălcat legea. Cu toate acestea, Rusia a ignorat hotărârea, neavând intenția de a-și retrage contingentul iar Republica Moldova nu a mai luat nicio altă măsură în acest sens.
În 1990-1992, trei regiuni autonome din Georgia și-au proclamat independența: Osetia de Sud, Abhazia și Adjara. Populațiile din primele două regiuni care se învecinează cu Rusia aveau o majoritate etnică diferită de etnia titulară, în timp ce majoritatea locuitorilor din a treia regiune era un grup sub-etnic de georgieni. Rusia continuă să extindă zonele de ocupație, mutând în mod ascuns granițele mai departe în Georgia.
La fel cum s-a întâmplat în septembrie 1994 în Abhazia, forțele hibride rusești din Donbas păreau sortite în vara lui 2014, după ce trupele ucrainene au preluat controlul majorității părților frontierei cu Rusia și aproape au înconjurat două capitale regionale, Luhansk și Donețk.
