Autor: Ludmila Nofit
Amenințările hibride au devenit un motiv serios de îngrijorare pentru comunitatea internațională, luând în considerare trăsăturile specifice ale acestora și anume: ”o combinație dintre metode convenționale și neconvenționale, militare și non-militare, care pot fi utilizate în mod coordonat de către actorii statali sau nestatali pentru a atinge obiective politice specifice”. Iar scopul final urmărit nu ține neapărat de un atac direct asupra statului, ci mai curând să genereze instabilitate pe toate dimensiunile: politic, militar, economic, social, justiție, mass-media etc. În consecință, statul devine vulnerabil în raport cu amenințările interne inclusiv cele din exterior, fiind incapabil să asigure securitatea sa națională pe termen lung. Republica Moldova, din acest punct de vedere se confruntă cu o serie de vulnerabilități, fiind deseori ținta amenințărilor hibride prin intermediul diferitor instrumente de soft-power.
Fenomenul corupției din RM, înrădăcinat la toate nivelurile și în toate sferele de activitate, constituie principala amenințare în calea consolidării statului de drept și democratic. Potrivit clasamentului Indicele Percepției Corupției din 2018 realizat de Transparency International, Moldova se află pe locul 117 din 180, fapt care se datorează inclusiv unor măsuri controversate adoptate de fosta guvernare. Printre care adoptarea pachetului de legi privind politica bugetar-fiscală și amnistia capitală, lipsa transparenței privind investigarea furtului miliardului, justiție selectivă în cazurile de corupție identificate etc. Toate acestea au provocat o atitudine ostilă din partea UE în raport cu fosta guvernare de la Chișinău. Iar suspendarea asistenței macrofinanciare a UE în vara anului trecut pentru sprijinirea procesului de implementare a reformelor în domenii strategice a fost, de fapt, un răspuns pe măsura acțiunilor imature și iresponsabile a autorităților moldovenești. Evaluarea Parlamentului UE din 2018 privind realizarea Acordului de Asociere, declara expres că Moldova este un ”stat capturat de interese oligarhice”.
Conflictul transnistrean vulnerabilizează direct securitatea și integritatea teritorială a RM, generând instabilitate și insecuritate politică, militară, economică și socială din 1992 încoace. Pe lângă faptul că avem de facto o entitate nerecunoscută internațional cu toate componentele unui stat independent, în regiunea transnistreană staționează ilegal forțele militare străine, cunoscute drept Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR). Atenție, a nu se confunda GOTR cu contingentul militar rus din cadrul misiunii de pacificare existente în Zona de Securitate. Așa cum cea din urmă are acoperire legală prin Acordul din 1992 cu privire la principiile soluționării pașnice a conflictului din regiunea transnistreană. Însă, Federația Rusă în mod tacit nu face această distincție importantă, lăsând loc pentru interpretări și jocuri politice în favoarea sa, tergiversând întreg procesul de reglementare a conflictului. Regiunea transnistreană este folosită de Moscova pentru a menține clasa politică de la Chișinău sub sfera sa de influență, mai ales în contextul în care RM are un președinte pro-rus, care aparent este un promotor al politicii externe echilibrate, deși balanța politică a acestuia înclină mai mult spre Federația Rusă.
Un motiv de îngrijorare poate mai puțin pentru unii oficiali moldoveni a fost numirea în vara anului trecut în calitate de reprezentant special al președintelui Rusiei pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Moldova, vicepremierul Guvernului rus, Dmitri Kozak. Acesta este cunoscut ca autorul renumitului ”Planul lui Kozak” care prevede reglementarea conflictului transnistrean prind federalizarea Republicii Moldova.
Securitatea energetică este unul dintre cele mai vulnerabile sectoare ale RM din cauza dependenței de gazele naturale și energia electrică din exterior. Astfel, Moldova cumpără electricitate din Ucraina în proporție de 20%, alte 60% de la Centrala Cuciurgan din regiunea transnistreană și doar 20% de energie este asigurată din producția locală. Diversificarea pieței energetice este o necesitate stringentă pentru securizarea energetică a RM, în contextul în care Gazprom deține monopol în furnizarea gazelor naturale pe teritoriul Moldovei, iar la sfârșitul anului 2019 expiră și contractul cu gigantul energetic rusesc. Pe lângă aceasta, RM are o datorie față de Gazprom, care potrivit surselor în anul 2018 se ridica la suma de 6.21 miliarde de dolari, dintre care cca 90% este datoria Tiraspolului. Federația Rusă continuă să finanțeze regimul de la Tiraspol prin livrarea gazului rusesc gratuit, iar RM acumulează datorii. În a doua jumătate a lunii iulie, președintele RM și-a reluat vizitele la Moscova, de data aceasta cu scopul de a negocia condițiile de tranzitare și livrare a gazului rusesc de la 1 ianuarie 2020. Cert este faptul că plata pentru un nou contract cu Gazprom va influența agenda politică de la Chișinău.
Influența bisericii în politica RM este una evidentă, care în fiecare an electoral crește considerabil în contextul în care cca 90% din cetățenii moldoveni sunt creștini ortodocși, iar încrederea acestora în instituțiile bisericește este peste 40%. Pentru comparație: guvernul este cotat cu 14,4% de încredere din partea populației RM, parlamentul – 10,9%, președintele – 23%, conform datelor Barometrului de Opinie din ianuarie 2019. Ultimele tendințe ale unor politicieni moldoveni este de a utiliza deschis factorul religios și conceptul familiei tradiționale în discursurile lor politice, cu implicarea vădită a fețelor bisericești în campaniile electorale în susținerea unui sau altui partid politic. Drept urmare, societatea RM este manipulată, divizată pe criterii politice și instigată la ură și discriminare. Însă beneficiarul principal rămân a fi forțele politice și cele bisericești.
Acestea sunt câteva dintre principalele vulnerabilități cu care se confruntă Republica Moldova într-o perioadă unde instrumentele neconvenționale reprezintă arma principală de a contribui constant la eradicarea democrației și statului de drept.