Consolidarea flancului estic al NATO! O strategie pentru coerența Mării Baltice-Marea Neagră

NATO, cea mai de succes alianță din istorie, a răspuns cu viteză și hotărâre după invazia Rusiei în Ucraina în 2014 și după anexarea ilegală a Crimeei. NATO a îmbunătățit constant și rapid structurile și procesele de comandă ale misiunii, a implementat grupuri de luptă îmbunătățite, a sporit cheltuielile de apărare din partea fiecărui membru al Alianței, a înființat o prezență personalizată și a implementat numeroase alte acțiuni pentru a descuraja agresiunea Rusiei.

Cu toate acestea, este clar că mai rămân multe de realizat, în special în regiunea Mării Negre.

Prioritatea NATO în ultimii cinci ani a fost regiunea baltică, în special în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia – țările cele mai apropiate de granița cu Rusia, inclusiv regiunea Kaliningrad. Marea Baltică este înconjurată de aliații NATO: Danemarca, Germania, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și doi parteneri apropiați, Suedia și Finlanda. În Marea Neagră, NATO are trei aliați: Turcia, România și Bulgaria, și trei parteneri: Ucraina, Georgia și Moldova – prin extinderea portului său pe Dunăre. Turcia controlează accesul la Marea Neagră prin Bosfor prin aplicarea Convenției de la Montreux din 1936.

Marea Neagră este „rampa de lansare” a Rusiei pentru operațiunile sale de destabilizare în Siria, care au contribuit la sute de mii de victime în războiul civil din Siria, operațiunile sale navale în estul Mediteranei și ocuparea continuă a acesteia de aproximativ 20 la sută din Georgia.

În multe privințe, regiunea Mării Negre are o valoare mult mai strategică pentru Moscova decât regiunea baltică, deoarece Kremlinul a demonstrat disponibilitatea de a utiliza forța acolo decât oriunde altundeva de-a lungul flancului estic al NATO. Rusia are și va continua să folosească forța împotriva țărilor non-NATO din regiune – așa cum s-a demonstrat prin militarizarea continuă a Crimeei – și, dacă nu este controlată, va continua să defileze dreptul internațional cu pretenții ilegitime asupra apelor teritoriale mai largi și cu o zonă economică exclusivă crescută care amenință interesele legitime ale României.

Kremlinul utilizează diverse mijloace pentru a-și atinge obiectivul de subminare a Alianței, creând discordie între membrii nordului, sud-estului și sudului NATO. Rusia a continuat să destabilizeze Balcanii și Caucazul, în timp ce a încercat să creeze și un decalaj între Turcia și NATO. Dacă ar fi să luăm în calcul sprijinul Rusiei pentru regimul Assad din Siria și creșterea capacităților militare ruse acolo, rezultatul este că Aliatul regional cheie al NATO, Turcia, este în realitate înconjurat de destabilizarea Rusiei.

Deși provocările și oportunitățile diferă între regiunile Mării Baltice și Marea Neagră, NATO are nevoie de coerență în aceste două regiuni, cu un echilibru de capacități care prezintă un front unic și inaccesibil împotriva afirmării Rusiei.

Îmbunătățirea coerenței va necesita niveluri ridicate de pregătire și capacități sporite în mai multe domenii. Acestea includ, dar nu se limitează la:

• mobilitatea militară – capacitatea de a se deplasa la fel de repede sau mai repede decât forțele ruse;
• apărarea cibernetică, în special a infrastructurii de transport critic, precum porturile maritime și rețelele feroviare;
• împărțirea perfectă a informațiilor între aliați și parteneri și între agenții pentru a recunoaște crizele în curs de dezvoltare;
• interoperabilitatea, întrucât răspunsul la criză va necesita capacități multinaționale să se angajeze la sosire într-un termen scurt;
• apărarea spațiul aerian și a rachetelor pentru întregul teritoriu;
• capacitatea de comandă a misiunii în regiunea Mării Negre, similară cu cea oferită de Germania în Marea Baltică;
• construirea unei imagini aeriene și maritime comune care să includă partenerii din ambele regiuni;
• combaterea dezinformării ruse;
• creșterea presiunii diplomatice asupra Kremlinului pentru a se conforma dreptului internațional;
• urmărirea unor modalități inovatoare de îmbunătățire a capacităților maritime ale aliaților și partenerilor din Marea Neagră și din Marea Baltică.

Centrul de Analiză a Politicilor Europene a realizat un raport care examinează provocările de pe flancul estic al NATO și oferă recomandări semnificative, realizabile și durabile pentru consolidarea coerenței de-a lungul acestuia. Aceste recomandări pot îmbunătăți în mod semnificativ și pot reduce considerabil probabilitatea unei greșeli tragice de către Kremlin privind puterea, coeziunea și capacitățile NATO.

Sursa: cepa.org