Cu pași mici, dar siguri, Dodon deschide porțile Republicii Moldova pentru Rusia

Autor: Dumitru Mînzarari

Kremlinul are motive să sărbătorească, deoarece politica externă rusă a înregistrat recent mai multe succese semnificative în Europa de Est. În primul rând, după aproape trei decenii de rezistență, Belarus a acceptat în mod evident o serie de instituții comune importante cu Rusia, care au promovat integrarea bilaterală cu Minsk în calitate de partener principal.

Pe frontul Ucrainei, se pare că președintele rus Vladimir Putin a reușit să stabilească agenda, convingându-l pe omologul său francez, președintele Emmanuel Macron, să sprijine așa-numita Formulă Steinmeier în cadrul următorului summit Normandy Four (Ucraina, Rusia, Franța, Germania). Ucraina se află sub presiune să accepte Formula Steinmeier, ceea ce ar duce la atingerea obiectivelor politice exacte care au declanșat anexarea Crimeei și invazia Rusiei în Donbas.

În cele din urmă, a avut loc o reînviere importantă a activității rusești în Moldova. Moscova explorează un aranjament politic favorabil, în care președintele pro-rus al Moldovei, Igor Dodon, dobândește cu abilitate puterea executivă informală nerestricționată sub pretextul „de-oligarhizării” susținute de europeni. Acest lucru este posibil datorită unui gol de putere emergent în estul Europei, provenit din retragerea de facto a Statelor Unite din regiune și incapacitatea Uniunii Europene de a acționa.

Cazul Republicii Moldova este deosebit de ilustrativ și instructiv atunci când vine vorba de explicarea acestui nou val al ofensivei rusești în regiune. În special, este reprezentativ pentru tehnicile emergente ale agresiunii străine a Federației Ruse, caracterizate prin inducerea în eroare a țărilor occidentale de a urmări agenda Kremlinului sub pretexte benigne, cum ar fi „construirea păcii”. De asemenea, se bazează pe promovarea și instalarea proxeneților politici locali, al căror rol este de a accepta agenda Moscovei în numele țărilor țintă și de a aplica mitul suveranității pe care Rusia îl promovează.

În 23 septembrie, Kommersant a publicat un interviu cu Igor Dodon, care a declanșat atât percepții, cât și titluri conform cărora „Moldova și-a abandonat poziția anti-rusă. Concret, Dodon a afirmat că Partidul Socialiștilor (PSRM), pe care îl controlează tehnic, a ajuns la un acord cu partenerul său din coaliția de guvernare, blocul proeuropean ACUM, pentru a opri restricționarea întreprinderilor și jurnaliștilor ruși de a intra în Moldova.

De fapt, în urma unor vizite la Moscova, președintele Dodon a deschis porțile politicienilor și oamenilor de afaceri ruși. Trecând peste guvernul Maia Sandu, Dodon l-a invitat și apoi l-a găzduit pe ministrul rus al Apărării, Serghei Shoigu, pentru celebrarea a „75 de ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă”. Potrivit informațiilor, în timp ce se afla la Chișinău, Șoigu a propus semnarea unui acord de cooperare militară pe un termen de trei ani între ministerele Apărarii din cele două țări și a oferit un plan rusesc confuz pentru retragerea parțială sau distrugerea stocurilor vechi de muniții depozitate în satul Cobasna. De asemenea, Dodon a creat condițiile pentru organizarea unei reuniuni a Comitetului interguvernamental moldo-rus de cooperare economică și comercială în perioada 18-19 septembrie în Moldova. Întâlnirea a adus la masă în calitate de „observatori” ”experți” din conducerea secesionistă a regiunii transnistrene, susținută de Rusia.

Este important de subliniat că din partea Moldovei, comitetul a fost prezidat nu de ministrul Economiei, care este membru al echipei premierului Sandu și a blocului ACUM, ci de vicepremierul pentru reinetgrare, Vasile Șova, membru al echipei președintelui Dodon. Partea rusă a fost condusă de ministrul Agriculturii, Dmitri Patrușev, fiul lui Nikolai Patrușev, care este un fost șef al Serviciului Federal de Securitate (FSB) rus și președintele actual al Consiliului de Securitate rus.

Întâlnirea interguvernamentală din 18–19 septembrie a fost urmată de un forum economic moldo-rus de anvergură, care a reunit aproximativ 1.500 de participanți, inclusiv vicepremierul rus Dmitry Kozak, oficiali din diverse regiuni ale Rusiei. În urma acestor evenimente, Kommersant l-a întrebat pe Dodon dacă Moldova ar fi dispusă să vândă diverse active strategice companiilor ruse. Întrebarea s-a referit în special la două facilități: Portul Giurgiulești, pe râul Dunării, precum și Aeroportul Internațional Chișinău.

Aceste întrebări nu au fost întâmplătoare și forumurile au fost concepute pentru a pregăti terenul pentru preluarea activelor economice strategice ale Moldovei de către companiile ruse. Întrucât cele mai mari afaceri din Rusia sunt toate controlate de guvernul rus (fie formal sau prin legături de patronaj mai discrete către Kremlin), acestea au fost un instrument eficient al politicii externe ruse. Pericolul cheie se reflectă în realizarea faptului că aceste firme nu sunt ghidate de o rațiune de câștig economic. În schimb, acestea sunt determinate de obiectivul Kremlinului de a obține controlul politic în țara țintă în ciuda potențialului de pierderi economice. Având în vedere structura economiei Moldovei și dimensiunea țării, câteva corporații străine ar putea împinge cu ușurință acest stat din Europa de Est în turbulențe sociale sau să perturbeze alegerile naționale, spre exemplu, prin prăbușirea artificială a piețelor locale. Controlul asupra porturilor maritime și aeriene i-ar permite Rusiei să mute în mod sigur trupele și echipamentele militare în Moldova.

Pe măsură ce președintele Dodon și-a intensificat eforturile pentru a deschide ușa către Rusia, partenerul său de guvernare, blocul ACUM, a început să realizeze că este folosit. A început să apară o fisură între ACUM și PSRM. În încercarea evidentă de a pune presiune asupra partenerilor săi de coaliție, Dodon a declarat recent, în mod inexact, că poate asigura rapid o majoritate parlamentară fără participarea ACUM. Fără îndoială, astfel de divizări interne în guvern, care facilitau creșterea puterii pro-ruse a lui Dodon, au fost principalele obiective din spatele sprijinului inițial al Rusiei pentru „de-oligarhizare” Moldovei. Dodon a reușit deja să acumuleze atât de multă putere executivă indirectă, încât ACUM nu este în stare să-l oprească singur și va avea nevoie de sprijinul SUA.

Sursa: https://jamestown.org/program/the-new-wave-of-russias-surreptitious-offensive-in-eastern-europe/