Comunicarea nu este niciodată unidirecțională. Chiar și cea mai rigidă porta voce de propagandă trebuie să se plieze după necesităţile publicului. Propagandiştii pro-Kremlin ascultă foarte mult publicul; analizează rezultatelor şi impactul acestora.
Procesul de dezinformare este un dialog, unde mincinosul se adaptează cu atenție la valorile publicului, realizează meticulos concepte, idei, multiplică mesajele, camuflând minciunile în ambalaje atractive cu jumătăți de adevăruri și fapte scoase din context. Un exemplu de asemenea dialog este conceptul de „suveranism”, care apărut relativ recent în terminologia politică europeană.
Suveranismul merge în Europa
Termenul a intrat în discursurile din Uniunea Europeană la începutul anilor 2000. În acest context, a devenit o parte a disputei continuă dintre „federaliști” și „sindicaliști”. Conceptul de „suveranism” este puternic legat de Henri Guaino, consilier al fostului președinte francez Nicolas Sarkozy, care a pledat pentru consolidarea intereselor naţionale franceze care se opun unei integrări mai puternice în UE.
Cuvântul суверенизм / суверенист apare în limba rusă aproximativ în aceeaşi perioadă de timp. Filozoful naționalist rus Aleksandr Dugin îl prezintă în 2005 într-un comentariu la referendumul francez privind Constituția Europeană. Dugin folosește cuvântul pentru a descrie opoziția procesului euroatlantic condus de la Washington.
Citeşte mai mult: http://euromaidanpress.com/2019/10/16/russian-disinformation-as-dialogue-sovereignism-concepts-time-space-travel/