Doctrina hibridă a Rusiei: Oare vestul ”latră la copacul greșit?”
În perioada 3-4 decembrie, când liderii NATO se întâlnesc la Londra pentru a sărbători aniversarea a 70 de ani de la înființarea alianței, în afară de abordarea unor întrebări existențiale despre organizație, ei vor aduce în vizor și subiectul despre Rusia. Cu siguranță, în acest context, termenul „hibrid” va fi folosit de mai multe ori. Este însă acesta un concept potrivit pentru aplicarea comportamentului militar sau general al Rusiei? Sau este, în mod ironic, suficient ca să contureze o imagine oglindă a propriei noastre gândiri?
Problema constă în faptul că, odată ce cuvintele cheie au fost inventate, ele au tendința de a se asocia, chiar și atunci când nu este cazul. Cuvintele cheie din politica de securitate internațională nu fac excepție de la această regulă.
De jumătate de deceniu, termenul de hibrid însoțește cele mai multe discuții despre Rusia, dacă nu chiar toate. „Hybrid’or, mai rău, războiul hibrid ”(gibridnaya voyna) s-a alăturat altor concepte, cum ar fi siloviki (oficiali cu fond militar sau de securitate) și maskirovka (deghizare), care sunt invariabil folosite de comentatorii rusești pentru a sugera, în cunoștință de cauză, despre subiectul lor.
După cum vom constata însă, „hibrid” este un adjectiv nepotrivit, cu siguranță, în combinație cu substantivul „război”. De ce? Pentru că își propune să descrie ceva imprecis, foarte rusesc și foarte necunoscut. Chiar și cu sens metaforic ar trebui să limităm utilizarea termenului „război” în situațiile de conflict armat.
