Eliminarea armamentului rusesc din regiunea transnistreană: cine, ce și până când?
Autor: Dionis Cenușă
Deschiderea subită a Moscovei, prin vocea ministrului rus al Apărării Serghei Șoigu, față de perspectiva distrugerii armamentului stocat în regiunea transnistreană, a provocat învălmășeală la Chișinău. Partenerii externi au fost surprinși în măsură egală de această propunere, nediscutată anterior. Ultima dată, starea armamentului rusesc a figurat pe agenda moldo-rusă circa 16 ani în urmă, înainte de a fi blocată de prăbușirea “Planului Kozak” de federalizare a Moldovei în 2003. Informația despre intenția Rusiei de a relua distrugerea armamentului, aruncată în public fără coordonarea prealabilă pe canale oficiale, a generat o reacție mixtă în rândul autorităților moldovenești. Curiozitatea guvernului pentru detalii și solicitarea implicării organizațiilor internaționale de profil (OSCE) a contrastat cu aprecierea pozitivă și fermă a Președintelui Igor Dodon.
Merită atenție faptul că oferta părții ruse de a distruge armamentul din regiunea separatistă a fost divulgată spontan, în 24 august, în timpul primei vizite a unui ministru rus al Apărării la Chișinău (Presedinte.md, 24 august 2019). Selectarea acestui moment pentru a lansa asemenea ofertă nu este rezultatul unei improvizații, ci constituie o valorificare calculată a noii conjuncturi politice. Astfel, este impulsionat discursul lui Igor Dodon despre așa-zisa contribuție pozitivă a factorului rusesc la stabilitatea Moldovei. Totodată, se conturează un climat favorabil unor laude lansate de Igor Dodon la forurile internaționale, cu privire la trupele de menținere a păcii ruse din regiunea transnistreană. Participarea președintelui moldovean la sesiunea Adunării Naționale a ONU din septembrie 2019 deja a trezit suspiciuni la Ministerul de Externe, care a cerut alinierea mesajelor (TV8, 13 Septembrie 2019). Persistă riscul că Igor Dodon ar putea încerca să compromită rezoluția ONU din iunie 2018 privind retragerea necondiționată a forțelor militare ruse, staționate ilegal pe teritoriul Moldovei (UN, 22 Iunie 2019).
Mai multe aspecte indică absența unei abordări structurate privind modul practic în care distrugerea armamentului poate fi demarată și ulterior finalizată.
În primul rând, lipsește o claritate cu privire la inițiatorul și realizatorul acestei idei (Cine?). Răspunderea sistemică pentru operațiunile de distrugere a armamentului revine Ministerului rus al Apărării și sunt efectuate în cadrul programului federal cu privire “la eliminarea industrială a armelor și echipamentelor militare”, adoptat de guvernul rus pentru perioada 2011-2020, cu un buget de 34 de miliarde de ruble. Este neclar ce rol vor juca Dmitri Kozak și Ministerul de Externe al Rusiei, care de jure coordonează procesul de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean și cum va fi construit un consens între Chișinău și Tiraspol.
Pe de o parte, Moscova reiese din faptul că președintele Igor Dodon și liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselsky, agrează nimicirea armamentului (MID.ru, 11 Septembrie 2019). Rusia limitează însă acest lucru la o conlucrare între autoritățile militare moldo-ruse, fără a conferi vreun rol adițional, măcar și tehnic, altor actori din formatul de negocieri “5+2”. Concomitent, Tiraspolul califică subiectul ca o parte inalienabilă a afecerilor sale interne, iar distrugerea armamentului învechit drept ceva realizabil “în baza unor acorduri inter-statale” cu Rusia (Regnum, 30 August 2019). Pe de altă parte, diplomația moldovenească consideră primordială antrenarea misiunii OSCE în supravegherea nimicirii armamentului (MAEIE, 5 Septembrie 2019). Principalul interlocutor al Moscovei în Moldova, președintele Dodon s-a abținut însă de la orice îmbrățișare minimă a propunerii OSCE de a acorda asistență pentru inventarierea stocurilor de armament (Presedinte.md, 10 Septembrie 2019). În anul 2002, OSCE a finanțat livrarea echipamentului american “Danovan” pentru casarea munițiilor din stânga Nistrului (OSCE, 15 Aprilie 2019), iar începând cu 2006 asistă autoritățile constituționale în reducerea riscurilor de explozie la depozitele militare (OSCE, 25 Iulie 2019). Anterior, președintele țării a lăsat să se înțeleagă că oferta rusă va fi discutată în formatul “5+2”, a cărui reluare este planificată în toamna lui 2019.
A doua dimensiune unde sunt necesare clarificări ține de volumele și caracteristica armamentului ce urmează, teoretic, să fie nimicit (“Cât și ce?”). Inițial, președintele Dodon a menționat, într-o formă generalizată, că Rusia propune inițierea “procesului de lichidare a munițiilor stocate” în regiunea transnistreană (Presedinte.md, 24 august 2019). O informație mai completă despre intenția Rusiei a fost difuzată de către sursele oficiale de la Tiraspol (26 august), cu care ministrul rus al Apărării ar fi discutat despre modul de organizare a procesului de “utilizare [nimicirea] a armamentului cu termen de valabilitate expirat”. În cele din urmă, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a concretizat că în vizor se află doar armamentul “deja expirat sau care urmează să expire” (MID.ru, 11 Septembrie 2019).
Starea munițiilor este instabilă, deoarece peste 50% din stocurile conservate la depozitele de lângă Cobasna, ar fi (semi)expirate. În realitate, date actualizate despre volumul total de muniții nu există și nici despre starea lor. Liderul regiunii separatiste a recunoscut că Șoigu i-a solicitat efectuarea unei inventarieri a muniției (Regnum, 30 August 2019). Potrivit lui Lavrov, în 2003, până la eșuarea “Memorandumului Kozak”, au fost evacuate “peste jumătate” din stocurile militare de 20 de mii de tone din regiunea transnistreană. Tot el menționează că în 2019 jumătate din aceleași 20 de mii de tone sunt cu o valabilitate expirată (MID.ru, 11 Septembrie 2019). Reieșind din aceste date incoerente, cel puțin cinci mii de tone de armament necesită intervenții urgente de casare și eliminare de pe teritoriul necontrolat al Moldovei.
În final, cea de-a treia latură a problemei constă în termenii de inițiere și durata distrugerii armamentului (De când și până când?). În 2013, fostul lider al regiunii transnistrene, Evgheni Șevciuc, a asigurat că partea rusă implementează regulamente dedicate care ar oferi siguranța necesară a stocurilor de muniții. Totuși, peste șase ani, autoritățile ruse insistă pe necesitatea eliminării armamentului expirat pe motiv de securitate. Calendarul propus de către Moscova presupune 1,5 ani de pregătiri tehnice (bugetarea cheltuielilor, desfășurarea achizițiilor publice, dislocarea personalului militar etc.). Într-un ritm atât de lent, abia la finele lui 2020, pot fi create condiții tehnice minime pentru casarea armamentului. Intervalul sugerat avantajează forțele pro-ruse moldovenești în viitoarele cicluri electorale (alegerile prezidențiale din 2020). Mai mult, sunt create premise pentru reînnoirea anumitor segmente de infrastructură militară, printr-o formă legalizată de introducere a echipamentului militar pe teritoriul necontrolat al Moldovei.
În consecință, Rusia reușește să-și păstreze intactă misiunea de pacificare și să justifice adițional tergiversarea evacuării armamentului, dar și a forțelor sale militare din regiunea transnistreană.
