Europa ar trebui să devină mai interesată de securitatea Georgiei şi a Ucrainei, ţări riverane Mării Negre, susţine generalul american Ben Hodges, care între 2014 şi 2017 a fost comandant al Forţelor terestre americane în Europa (USAREUR). Potrivit lui, viitorul summit NATO de la Londra ar trebui să acorde mai mult atenţie problemei legate de securitatea în regiunea Mării Negre, deoarece Alianţa Nord-Atlantică nu dispune de o prezenţă avansată sporită adaptată acestei zone.
În acest context, el a subliniat importanţa regiunii Mării Negre în protejarea flancurilor estic şi sudic ale NATO. “Este necesară o discuţie în cadrul Alianţei, care să ducă la formarea unei idei clare că regiunea Mării Negre este la fel de importantă pentru securitatea europeană ca Marea Baltică”, a afirmat Ben Hodges, potrivit agenţiei de presă ucrainene DSnews.
“Cred că regiunea Mării Negre va fi cel mai probabil viitorul teatru de conflict. În orice caz, acesta este un spaţiu, unde noi (NATO) suntem în situaţie de rivalitate cu Rusia. Ucraina are un rol esenţial în zona Mării Negre, de fapt, tocmai din această cauză Rusia a anexat Crimeea pentru că de acolo (din peninsulă) poate atinge 97% din coasta Mării Negre cu diverse tipuri de armament”,
a explicat Ben Hodges într-un interviu acordat la începutul săptămânii agenţiei de presă citate.
Potrivit acestuia, “ruşii pot perturba navigaţia, pot crea probleme României în perimetrul zonelor ei economice exclusive, unde sunt resurse energetice, pot bloca accesul în Odesa”, oraş-port în sudul Ucrainei.
În acelaşi timp, el a invocat provocările legate de podul peste strâmtoarea Kerci, care leagă peninsula Crimeea de Rusia continentală, precum şi situaţia regiunilor separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud, a căror independenţă a fost recunoscută de Rusia în urma conflictului de cinci zile cu Georgia în august 2008.
“Avem nevoie de o formulă DIME (Diplomatic, Information, Military, Economic) – o combinaţie de componente diplomatice, informaţionale, militare şi economice pentru această zonă. Alianţa trebuie să dezvolte o abordare multidimensională în regiunea Mării Negre pentru a-şi proteja aliaţii, prietenii şi pentru a asigura libertatea de navigaţie”,
subliniază generalul american în rezervă, în prezent expert militar.
Referitor la componenta militară, Ben Hodges consideră că este necesar să aibă loc mai multe aplicaţii militare în regiune şi să fie îmbunătăţit schimbul de date operative între Ucraina, România şi Georgia.
“Împreună, cele trei ţări vor avea o imagine mult mai bună despre ceea ce se întâmplă în Marea Neagră, iar aceasta se poate face chiar şi în afara Alianţei. NATO trebuie să-şi crească în mod semnificativ prezenţa navală în Marea Neagră”, susţine generalul american. Potrivit lui, Convenţia de la Montreux (care stipulează că tonajul agregat al navelor de război al ţărilor neriverane care intră în Marea Neagră nu poate depăşi 30.000 de tone pentru o perioadă de maximum 21 de zile) nu ar fi o problemă, întrucât NATO nu s-a apropiat de pragul respectiv vizând numărul de zile de staţionare în apele Mării Negre.
În privinţa aspectului economic, el a explicat de ce Europa Occidentală nu a luat în serios regiunea Mării Negre.
“Pentru că nu vede potenţial economic aici, mize mari. Da, există un soi de comerţ, dar comerţul cu Balcanii, cu Georgia nu este atât de important. Regiunea are nevoie de dezvoltare, este important de dezvoltat potenţialul ei economic pentru ca ţările occidentale să devină “acţionari” ai securităţii regionale. În consecinţă, Europa va deveni mai interesată de securitatea Georgiei şi a Ucrainei”,
a concluzionat Hodges.
Totodată, generalul în rezervă american consideră că Occidentul ar trebui să-şi amelioreze relaţiile cu Turcia, “să găsească un limbaj comun cu ea”. “Avem nevoie de Turcia pentru a descuraja nu numai Rusia în Marea Neagră, ci şi Iranul”, a subliniat el, adăugând că Turcia este unghiul care uneşte flancul estic al NATO cu cel sudic.
În acelaşi interviu, Hodges s-a referit şi la provocările în materie de securitate pentru SUA. În opinia sa, Rusia va fi un adversar al Statelor Unite pentru cel puţin 20 de ani, în timp ce China pentru cel puţin 120 de ani.