Disculparea Rusiei – comparații între zborul MH17 și pacificatorii ruși din Moldova

0 902

Autor: Dionis Cenușa

Regimurile non-democratice demonstrează o capacitate avansată de a influența, cu o mână invizibilă, nu doar opinia publică internă, dar și cea străină. În vederea atingerii unor obiective politice în afara frontierelor naționale, fără a recurge în mod neapărat la o intervenție militară, state cu regimuri politice autoritare apelează activ la dezinformare. Altfel spus, în mod deliberat sunt răspândite informații false pentru a induce în eroare opinia publică și a implanta discursuri politice manipulatorii. Practicarea dezinformării capătă diferite forme în funcție de puterea de difuzare a țării sursă.

Atât pentru Europa de Est cât și pentru Uniunea Europeană, Rusia reprezintă centrul robust ce dezinformează neîncetat. Există două modele clare prin care Rusia obișnuiește să propage falsuri mediatice și respectiv să modeleze sentimente publice și decizii politice.

În primul caz, doar entitățile (pro)statale ruse intervin în activități de producere și mediatizare a informațiilor deformate. Asemenea operațiuni dacă nu reușesc să neutralizeze adevărul, atunci creează viziuni alternative ce diminuează varianta veridică autentică a evenimentelor. Asemenea intervenții s-au făcut vizibile în dezinformarea lansată de Rusia pentru a evita responsabilitatea pentru doborârea zborului MH17, în estul Ucrainei, de una din rachetele rusești BUK, oferite în folosință paramilitarilor din zonele separatiste în Luhansk și Donbas (Ukrinform, 10 Noiembrie 2019). Deși o investigație independentă a identificat dovezi plauzibile despre implicarea Rusiei, există o tentativă de a diviza responsabilitatea pentru MH17 cu Ucraina (Democratic-Europe, 16 Octombrie 2019).  

Cel de-al doilea model răspândit, după care acționează dezinformarea rusă are loc cu contribuția actorilor (non)statali din țările limitrofe, cuprinse fără aprobare în spațiul rus de influență informațională. Partidul Socialiștilor și liderul informal al acestuia, Președintele Moldovei Igor Dodon, sunt protagoniștii-cheie în răspândirea și fortificarea tezelor informaționale eronate, promovate de partea rusă. Eforturile de sprijinire a dezinformării ruse se observă cu precădere în susținerea, regulată, a rolului pozitiv al misiunii de pacificare rusă în regiunea separatistă din Moldova (Mediafax, 26 Aprilie 2018).

MH17 – disculparea Rusiei sau partajarea responsibilității cu Ucraina?

Într-un raport privind “operațiunile externe de influență”, Parlamentul European evidențiază că investigarea independentă a zborului MH17 doborât de o rachetă rusească a devenit ținta dezinformării din partea actorilor (non)statali ruși. Pe lângă negarea oricărei responsabilități, partea rusă a promovat în ultimii 5 ani ideea că Ucraina se face vinovată de neînchiderea spațiului aerian. În mai 2018, autoritățile olandeze împreună cu cele australiene au constatat implicarea autorităților ruse în lansarea rachetei țintită spre avionul civil MH17 (Ukrinform, 10 Noiembrie 2019).

Multiplele acțiuni întreprinse de Moscova, atât în raport cu oficialii olandezi, dar și vizavi de opinia publică europeană și cea olandeză, a demonstrat intenția de a multiplica confuziile prin perpetuarea unei varietăți de teorii conspirative.

Obiectivul maxim al actelor de dezinformare a presupus anihilarea probelor ce facilitează învinuirea statului rus. Din acest motiv, Rusia a insistat pe includerea principalului suspect în executarea comenzii venite de la militarii ruși, Volodymyr Tsemakh (RadioFreeEurope, 4 Septembrie 2019), în lista persoanelor dorite de partea rusă în schimbul prizonierilor ucraineni (Euroactiv, 9 Septembrie 2019), deținuți ilegal pe teritorul rusesc.

Obiectivul minim pare să se rezume la ciopârțirea responsabilității, cu învinuirea Ucrainei. Primul semnal despre extinderea subiecților acuzați a devenit solicitarea Creștin-Democraților și a Socialiștilor olandezi, din 2018, de a ancheta dacă Ucraina a jucat vreun rol în doborârea MH17. Peste un an, în octombrie 2019, același demers a fost susținut unanim de toate partidele parlamentare, inclusiv de partidul premierului Mark Rutte (VVD). Deci, în mai puțin de un an, prin instrumente de dezinformare, dar și diplomație rusă activă, politicul olandez ignoră argumentele Echipei Internaționale de Investigație care arată spre vinovăția Rusiei și o echilibrează cu suspciuni vizavi de Ucraina (Democratic-Europe, 16 Octombrie 2019).

Chiar dacă rezultatul anchetei cu privire la Ucraina este incert, aceasta permite diluarea discursului la nivel european și o eventuală revizuire a politicii sancțiunilor, mai ales dacă “formula Steinmeier” este pusă în aplicare.

Pacificatorii ruși și controlul mediatic pro-rusesc

Poluarea discursului public poate avea loc, cu succes, prin utilizarea actorilor politici din țările limitrofe. Realitățile moldovenești, care conțin o dihotomie social-geopolitică structurală, sunt permisive pentru o retorică pro-rusă plină de elan, precum este cea manifestată de Președintele moldovean Igor Dodon față de pacificatorii ruși.

Așadar, Dodon a recunoscut contribuția benefică a pacificatorilor ruși pentru securitate și pace, consolidând argumentele similare formulate de liderul regiunii separatiste, Vadim Krasnoselkii, în aprilie 2018 (Presedinte.md,  25 Aprilie 2018). Uterior, la Moscova, liderul moldovean, pe de o parte, revine la aprecierea rolului pozitiv a celor 26 de ani de activitate a misiunii de pacificare, condusă de Rusia. Pe de altă parte, același argument a fost utilizat pentru a lovi în criticii pacificatorilor ruși (Presedinte.md, 21 Noiembrie 2018), care cer înlocuirea misiunii cu una civilă sub mandate internațional. În acest fel, Igor Dodon împreună cu Socialiștii califică orice discuție despre retragerea forțelor militare ruse din regiunea transnistreană drept prematură și destabilizatoare.

O poziție similară de susținere indirectă a pacificatorilor ruși a fost observată în discursul lui Igor Dodon din cadrul Adunării Generale a ONU, din septembrie 2019. Exact conform așteptărilor, politicianul pro-rus nu a condamnat în niciun fel prezența militară rusă în regiunea separatistă. Acest lucru a constituit un nou episod de distanțare a lui Igor Dodon de demersul oficial al Chișinăului, formulat încă în 2018 (UN, June 2018), care cere în mod tranșant retragerea forțelor militare ruse, aflate pe teritoriul moldovenesc, contrar prevederilor constituționale despre neutralitate. Asemenea discurs are menirea să osifice status quo-ul geo-strategic al Rusiei, potrivit căruia aceasta ține în șah atât Moldova cât și Sud-Vestul mai filorus al Ucrainei, a cărui securitate este deja subminată de militarizarea Crimeei, anexată la Rusia în 2014.

Pe lângă poziția critică a guvernului vizavi de alocațiunea lui Igor Dodon la New York (Presedinte.md, 26 Septembrie 2019), reprezentanții societății civile au reamintit despre consecințele nefaste ale prezenței militare rusești în regiunea transnistreană. Au fost scoase în evidență sporirea de circa 7,5 ori a numărului de activități cu participarea militarilor ruși în regiunea transnistreană – de la 34 în 2016 până la 256 în 2019. Mai mult decât atât, pe linia umanitară, din cauza regimului autoritar existent în regiunea separatistă, Rusia a fost vizată în circa 60 de cazuri de încălcare a drepturilor omului, documentate și confirmate cu sentințe finale ale Curții Europene pentru Drepturile Omului (Promolex, 25 Septembrie 2019).

Acțiunile de dezinformare privind rolul pozitiv al forțelor de pacificare ruse s-ar putea intensifica, odată cu concentrarea resurselor mediate în mâinile Socialiștilor. Mai exact, trecerea celui mai popular canal rusesc “Pervîi” sub controlul indirect al lui Igor Dodon simplifică propagarea mesajelor pro-ruse, inclusiv celor legate de importanța pacificatorilor ruși (Newsmaker, 28 Octombrie 2019). Potrivit datelor din ianuarie 2019, circa 60% din populația țării, care se informează prin intermediul televiziunii, privesc “Pervîi”, retransmis pe teritoriul Moldovei. Acordarea licenței de retransmitere a celui mai popular post TV rusesc către televiziunea (“Accent TV”) apropiată de Partidul Socialiștilor și respectiv de Igor Dodon este un fapt împlinit (Moldstreet, 22 Octombrie 2019). Astfel, Socialiștii reușesc să ajungă în posesia a câtorva televiziuni rusești populare și implicate în propagandă rusă – “Pervîi”, NTV și mai puțin TNT (Newsmaker, 28 Octombrie 2019). În consecință, se produce o nouă concentrație mediatică în mâinile unui singur partid, după modelul monopolului anterior deținut de Democrați.

Socialiștii au încercat să anuleze legea anti-propagandă adoptată de către Democrați împotriva conținutului propagandistic rusesc în spațiul informațional moldovenesc, de la finele lui 2017 (IPN, 11 Decembrie 2017). Dar acest efort a rămas nematerializat (Deschide.md, 17 Aprilie 2019), iar liderii ACUM intenționau să combată apariția noilor monopoluri pe piața media (TV8, 4 Noiembrie 2019).

Demiterea guvernului condus de Maia Sandu, organizată de către Socialiști la începutul lui noiembrie 2019 (Reuters, 12 Noiembrie 2019), permite însă menținerea oportunităților mediatice pentru Socialiști. Ca urmare, Igor Dodon își poate multiplica cu ușurință platformele de promovare a unei retorici pro-ruse, care, de asemenea, convenabile pentru livrarea gratuită și facilitată a dezinformării ruse către publicul din Moldova. În asemenea condiții, pacificatorii ruși vor primi mai multă imunitate informațională, iar solicitările de retragere a acestora din regiunea transnistreană pot fi neutralizate mai ușor.

Dezinformarea rusă este sofisticată și implică diverse instrumente. Totodată, aceasta are anumite efecte în UE (cazul olandez), dar și mai mult în țări precum Moldova, unde există toate precondițiile pentru a promova, în mod eficace, interesele geopolitice ruse.

Opinii ROM